De pe-un varf ...

de Veronica Micle

De pe-un varf inalt de munte coboram incet la vale
Singura in a mea cale,
Singura cu gandul meu,

Si la vremi de farmec pline, vremi ce astazi nu mai sunt.
Se ducea tristul meu gand
Se ducea fara sa vreu.

Si-mi treceau prin minte toate fericirile visate
Si in lume neaflate.
Si mereu tot coborand,

Lang-o apa racoroasa ce venea de sus din minte
Pe o margine de frunte
M-am oprit amar oftand.



Murmura incet si dulce apa cu-ale sale unde
Care-n suflet te patrunde
Cu-al lor melancolic glas,

Iar o pasare straina, peste valuri line,
Ale apei cristaline
'Nainta cate un  pas;

Si-atat unda cea curata cat si pasarea pribeaga
Ce-mi era atat de draga
Eu din mers le-as fi oprit.

Si-n acel minut de pace la iubirea ta trecuta
In cenusa prefacuta
Deodata m-am gandit.



Atunci pasarea pribeaga cu aripile intinse
Valul apelor atinse
Si-n vazduh s-a dus in zbor,

Iar de sus pornind cascada pana-n vaile adanci
S-au rostogolit pe stanci
Sovaind ingrozitor.



De pe-un varf ...


Aceasta pagina a fost accesata de 2849 ori.