Glasul durerei

de Veronica Micle

Auzit-ai tu vreodata frunzele de vant miscate
Susurand incet si tainic pe-a lor ramuri clatinate?
Ele canta-atunci de jale cu un glas suspinator;
Cine stie-a lor durere, cine stie dorul lor.

si ascunsa prin frunzisuri, tainuind a ei fiinta,
canta dulcea Filomela, si'n cantare-i o dorinta
Pare ca indreapta vecinic catre cerul cel senin,
si divina-i melodie se sfarseste c-un suspin.

Iar poetul ce-o aude isi ia lira si se duce
Pribegind cu-a sale doruri, si ca dansa el atunce
Cu un vers duios si jalnic spune lumii chinul sau
si rapit de-a lui simtire el suspina-amar si greu.



si-auzind atatea glasuri ce spre ceruri se inalta
Care te patrund in suflet cu-a lor farmec si dulceata,
Nu intrebi, plecand cu jale ochii 'n jos inspre pamant
Pentru ce tot cu suspinuri se sfarseste orice cant?

O! de-ai sti tu ca pe lume, de cand lumea e facuta,
Blanda voce-a fericirii este, a fost si va fi muta,
in viata-orice cantare ce cu drag ai asculta
Ai sti ca-i glasul durerii si adanc ai suspina.




Glasul durerei


Aceasta pagina a fost accesata de 2979 ori.