Povestea Crinului

de Veronica Micle

Iara crinului anume
Ce i-a zis eu nu stiu spune
In pamant cand l-a sadit,
Caci in taina l-a menit.

Si din umeda tarana
A crescut ca o lumina
Un vlastar inalt, frumos
Cu boboci plecati in jos.



Si cand fu sa fie oara
Sa-nfloreasca-atunci fecioara
S-a apropiat de crin
Si l-a strans la al ei san,

Astfel floarea tainuita
Si de ochi vicleni ferita
Alba, dulce-a inflorit,
O minune de privit.



De atunci fecioara-n lume
Poart-un ce fara de nume
Dragalas in sanul sau
De priviri ascuns mereu.


Povestea Crinului


Aceasta pagina a fost accesata de 3080 ori.