Si cum s-a stins ...

de Veronica Micle

Si cum s-a stins fara de veste
Amorul cel nemarginit
De-ti pare ca e o poveste
Ce altii ti-ar fi povestit.

Si cum mereu in cale lunga
Trec norii peste mari si tari,
Astfel simtirile s-alunga
Si moare dragostea de ieri.

Si vecinic alta e simtirea
in san de oameni muritori,
Schimbata e intreaga firea
Din ceas in ceas pana ce mori.



Iata de ce gandind la tine
Nu plang c-amorul tau s-a stins,
Caci astazi, stiu atat de bine
Ca dorul care te-a cuprins,

Se va sfarsi, fara de urma,
S-a stinge ca si cel dintai,
Iar moartea patimile curma
Si-o biata pulbere ramai.


Si cum s-a stins ...


Aceasta pagina a fost accesata de 3220 ori.